Praga - implinirea unei profetii (partea I)

Oricât s-a scris sau se va scrie despre un oraş, oricât ai citi despre el, oricât ţi-ai frământa  imaginaţia, dacă n-ai fost să-l vezi, n-ai cum să-l înţelegi.  Un oraş nu se poate povesti; el trebuie parcurs pe jos, să-i vezi culoarea, să-i simţi mirosul, să te împiedici pe străduţe, să te inervezi cu harta în mână că nu găseşti un obiectiv turistic…Pentru fiecare persoană un oraş se dezvăluie diferit …Am văzut Praga vara şi toamna târziu. Fiecare vizită a avut farmecul ei. Deşi s-au dat atât de multe denumiri şi definiţii oraşului, mie îmi place să-mi închipui Praga ca o tânără fermecătoare având  părul lung şi despletit acoperit de  florile şi frunzele din tablourile lui Mucha, plimbându-se cu barca pe Vltava şi fredonând muzica lui Smetana….

Gradina Botanica MARIMURTRA (Blanes, Catalunya)

In septembrie 2009, aflandu-ma intr-o excursie pe Costa Brava (Catalunya) in provincia Girona, am vizitat gradina botanica Marimurtra, una dintre cele mai vechi din Europa. Initiatorul ei (in anul 1921) a fost omul de stiinta german Carl Faust. 

Am coborat din tren in gara Blanes si de acolo am luat autobuzul pana in centrul orasului.  De aici se poate face o plimbare pe jos pana la gradina botanica (ghidandu-va dupa indicatoare) sau exista varianta cu autobuzul.

Gradina cuprinde peste 3000 de specii de plante (mediteraneene + alte plante provenite din Africa de Sud si America Centrala).

Venetia mea (partea II)

Pare ciudat să vizitez  Veneția și totuși, una dintre cele mai frumoase amintiri  să fie legată de o lucrare de-a lui Brancuși (pasărea măiastră) aflată într-o companie selectă, lângă un Picasso, în Palatul Venier dei Leoni, care găzduiește colecția de artă modernă Peggy Guggenheim. Galeria lui Peggy  se găsește destul de aproape de Santa Maria della Salute. Inainte de a vizita expoziția m-am plimbat prin mica gradină care cuprinde câteva sculpturi abstracte  (printre care și cele ale lui Henry Moore) și locul unde odihnește Peggy. Lângă locul ei de veci  s-a amenajat un  copac al dorințelor în  sensul că scrii ce-ti dorești pe un bilețel de hartie și-l agăți pe o ramura a copacului. Mi-am scris și eu câteva dorințe (legate tot de călătorii) cu  speranța că cel de sus înțelege românește (majoritatea biletelelor erau scrise în engleză).
In interior  e interzis fotografiatul.  Se pot admira lucrări de Picasso, Max Ernst, René Magritte, Brancusi, Miró, Braque, Duchamp, Balla etc. reprezentative pentru cubism, futurism, suprarealism, abstracționism.

Venetia mea (partea I)

Am prieteni care mi-au mărturisit că nu le place Veneția. Firește că nu poți trece cu vederea clădirile nerenovate sau tarabele pline cu marfă de o calitate îndoielnică. Să nu uitam însă că, pe aici au trecut pictori și arhitecți celebrii care au lasat opere de o valoare de neegalat. Cândva, Veneția a fost cel mai frumos oraș al lumii, iar pentru unii este și astăzi la fel. Era punctul de întalnire dintre est și vest, iar în jurul podului Rialto puteai întalni cei mai agili negustori ai vremii.

Eu o ador pentru arhitectura ei, pentru palatele ei, pentru podurile ei,  pentru gondolele care nu dau semne de plictiseală plimbând turiștii pe canale, pentru străduțele înguste, pentru legendele ei...pentru unicitatea ei.   Parcă mi-e dor să stau minute în șir pe podul academiei și să privesc cum trec gondolele sau vaporetto pe lânga Santa Maria della Salute, una dintre cele mai frumoase lăcașe de cult baroce ale Veneției și poate ale lumii.
In august 2012 am vizitat din nou Veneția. Cazarea am avut-o pe insula Lido care găzduiește an de an festivalul de film "Leul de aur". Am avut norocul unei camere cu vedere spre lagună.

Au fost 3 zile de pendulare între pămant și apă.

San Giorgio Maggiore - Venetia

Am văzut-o cu mască și fără mască: în februarie (în timpul carnavalului), aprilie, august, septembrie. Imi amintesc și acuma prima vizită în Veneția (doar cateva ore) în urmă cu vreo 7 ani; cred că-mi sucisem gatul uitandu-mă în toate părțile încat să nu-mi scape nimic: nici o gondolă, nici un pod, nici un palat, nici un lăcaș de cult, nici o vitrină... știam că fiecare colțișor are povestea lui.