Valencia (partea 2) - Muzeul National de Ceramica si Arte Decorative "Gonzalez Marti"

Fiecare palat are povestea sa, istoria sa, secretele sale.

În cele patru zile ale vizitei în Valencia am revenit de câteva ori să admir exteriorul Palatului Marchizului de Don Aguas și în mod special intrarea, o excepțională lucrare în alabastru, o alegorie a apei, simbolizând cele doua râuri: Turia și Jucar. În 1941 palatul a fost declarat monument istoric-artistic. Muzeul de ceramică se află în elegantul palat al marchizului de Don Aguas.

În 7 februarie 1947, Manuel Gonzales Marti și soția sa Dona Amelia au donat statului o importantă colecție de ceramică pe care au colectat-o în timp cu atât de multă pasiune...În 1949 palatul a fost cumpărat de Ministerul Educației, iar în  1954 au fost deschise porțile muzeului. Pe parcursul anilor, palatul a suferit o serie de extinderi, restaurări, renovări, reabilitări, etc.

Valencia (partea 1)

Poate că a avut dreptate Frank Lloyd Wright când a afirmat că "arhitectura este arta mamă".

Tocmai m-am întors dintr-o scurtă vizită în Valencia. Dacă m-aţi întreba în ce anume constă frumuseţea oraşului, aş răspunde fără ezitare: arhitectura.
Baroc, gotic, art nouveau, ceramică, clădiri ultramoderne, palmieri, portocali, graffiti, poduri, cafenele şi restaurante, toate la un loc ar defini pe scurt oraşul Valencia.  
Mi-am impus un ritm mai lent şi e posibil să nu-mi fi gestionat prea bine timpul, mai ales că nu ştiam sigur dacă voi face călătoria şi nu citisem în detaliu despre obiectivele turistice,  aşa că cele 4 zile mi s-au părut insuficiente pentru cât are de oferit oraşul.
În cea mai mare parte am străbătut oraşul la pas, însă m-am folosit uneori şi de metro, autobuz sau tramvai.

Palatul Belvedere - Viena (update cu imagini)

"Oricine vrea să afle ceva despre mine - ca artist, căci acesta este singurul lucru de interes- trebuie să se uite atent la tablourile mele și să încerce să afle de acolo cine sunt și ce vreau" (Christian M. Nebehay (ed.) Gustav Klimt, Dokumente, Viena 1968)

De fiecare dată când am vizitat Viena am încercat să-mi fac timp să ajung și la fosta reședință de vară a prințului Eugen de Savoia, complexul Belvedere, construit în stil baroc (palatele superior și inferior, legate între ele printr-o grădină). De la Operă fac o plimbare până la monumentul soldatului sovietic și cu această ocazie revăd clădirea ambasadei Franței și  fântâna Hochstrahlbrunnen. De aici mai sunt câțiva zeci de  metri până la poarta prin care pătrunzi spre Belvedere Inferior și după plimbarea prin grădină ajungi la palatul superior. 

Dacă nu vrei să mergi pe jos, pentru Belvedere Superior se poate alege varianta cu tramvaiul D (cobori la stația "Schloss Belvedere") sau cu metroul (U1 la statia Südtirolerplatz). Tramvaiul te lasă chiar lângă intrarea de la Belvedere Superior pe când de la stația de metro mai ai de mers în jur de 10-15 minute. 

Praga - implinirea unei profetii (partea II)

O plimbare seara târziu pe podul Carol parca te transpune într-un alt timp… silueta castelului elegantă, maiestuoasă, luminată feeric, felinarele şi statuile  de pe pod, îndrăgostiţi îmbrăţişaţi jurându-şi (probabil) iubire veşnică, artiştii ambulanţi pregătindu-şi retragerea,   vasele de croazieră alunecând uşor pe Vltava….daca n-ar fi fost bliţurile aparatelor de fotografiat aş fi avut senzaţia că mă aflu undeva pe la 1800…Cele 30 de statui de pe pod sunt doar copii, orginalele găsindu-se în muzee.

Într-una din seri am fost la “fântâna care dansează” (Krizikova Fontana); am ales varianta cu metroul; ulterior am aflat că era mai bine să fi mers cu tramvaiul, ne-ar fi lăsat mai aproape; le-am găsit greu, nu era nici un indicator spre fântâni; sunt spectaculoase dar există taxă de intrare (200  coroane ceheşti); Cei interesaţi pot vizualiza site-ul  http://www.krizikovafontana.cz/ de unde  pot afla  orele de intrare şi programul artiştilor care concertează.

Praga - implinirea unei profetii (partea I)

Oricât s-a scris sau se va scrie despre un oraş, oricât ai citi despre el, oricât ţi-ai frământa  imaginaţia, dacă n-ai fost să-l vezi, n-ai cum să-l înţelegi.  Un oraş nu se poate povesti; el trebuie parcurs pe jos, să-i vezi culoarea, să-i simţi mirosul, să te împiedici pe străduţe, să te inervezi cu harta în mână că nu găseşti un obiectiv turistic…Pentru fiecare persoană un oraş se dezvăluie diferit …Am văzut Praga vara şi toamna târziu. Fiecare vizită a avut farmecul ei. Deşi s-au dat atât de multe denumiri şi definiţii oraşului, mie îmi place să-mi închipui Praga ca o tânără fermecătoare având  părul lung şi despletit acoperit de  florile şi frunzele din tablourile lui Mucha, plimbându-se cu barca pe Vltava şi fredonând muzica lui Smetana….