28 februarie 2014

Anonimo Veneziano

Zilele trecute am revăzut Anonimo Veneziano (1970). Un film cu trei personaje: o ea, un el și Veneția. Ea, o femeie matură, care-și mai păstrează încă frumusețea, iar el un muzician neîmplinit. Visase să devină asemeni lui Von Karajan, însă a ajuns doar primul oboi în "Teatro La  Fenice di Venezia". Pe langă dialogul și frămantarile interioare ale celor doi, veți călători virtual  printr-o Veneție de acum patruzeci și patru de ani.  Citisem undeva că Dumitru I. Suchianu ar fi scris despre film, prin 1972, in Romania literară, astfel: "De vreme ce el moare, de vreme ce Venetia moare, de vreme ce ea, iubita lui, este pierdută pentru el - compozitorul venețian se va pierde și el în  lumea anonimă a morților...O scurtă întalnire de-a lungul unei Veneții tot atat de frumoase ca iubirea și moartea."
In aceasta perioadă, datorită carnavalului,  Veneția este pe buzele multora.
Nu-mi explic de ce, dar nu mi-aș imagina Venetia fără Santa Maria della Salute. De fiecare dată cand ajung în lagună, încerc să-mi fac timp să urc pe podul academiei de unde să-i privesc silueta cateva  minute.
Ioan Grigorescu spunea atat de frumos: "Nu știu cine i-a cobit Veneției moartea, dar judecand după circulația pe drumurile ce duc spre Serenissima Republică, putem spune că orașul condamnat știe să-și ascundă agonia". 
In 2010,  am reușit să ajung acolo în perioada carnavalului, doar  pentru o singură zi. Zic că e bine și o zi, decat sa nu fi fost deloc.
Ce mi-a rămas in minte? Poate un apus de soare splendid peste Grand Canale văzut din vaporetto, două domnițe în rochii de epocă, cu peruci voluminoase și accesorizate, servind o ceașcă de cafea la Caffe Florian, făcandu-și confidențe numai de ele știute,  gondole suple, dar supraîncărcate cu  doamne și domni costumați în personaje colorate, care mai de care mai sofisticate. Chiar dacă erau mulți turiști, aglomerație, forfotă, măști care așteptau să fie fotografiate,  deși am nimerit pe o străduță îngustă și n-am mai  reușit să mă întorc, trebuind să merg cu mulțimea cot la cot pană la capătul ei, atmosfera e una cu totul specială. Cred că cel puțin odată în viață, Veneția merită văzută și cu mască...



Articole similare:

Venetia mea (partea I)

Venetia mea (partea II)

San Giorgio Maggiore - Venetia

Venetia cu masca - carnaval 2017

Campanile di San Marco - vedere de 360 grade asupra Venetiei



Venetia- februarie 2010



Venetia- februarie 2010

Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010




Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010
Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010


Venetia- februarie 2010




Venetia- februarie 2010


Venetia, august - 2012


Venetia, august - 2012



Venetia, august - 2012

Venetia- august- 2012



Venetia, august  2012- Palatul Contarini del Bovolo

6 comentarii:

  1. Superbe pozele! Am fost in Venetia dar nu de carnaval insa imi doresc sa merg! Totusi am zis sa treaca cativa ani sa imi fie dor de oras :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alicee, sa te uiti si la Anonimo Veneziano si poate-i faci pe blogul tau o prezentare mai in detaliu. Ma bucur ca ti-a placut Night train to Lisbon pe care ti l-am recomandat.

      Ștergere
    2. Am sa il caut si pe acesta, sper sa-l gasesc!!!

      Ștergere
    3. Sa te uiti si la Death in Venice (daca nu l-ai vazut inca) - o capodopera

      Ștergere
    4. Si eu ajuns la carnaval tot in februarie 2010. Mi-am dat seama uitandu-ma la pozele tale frumoase. Este, intr-adevar, o atmosfera de poveste, chiar daca, uneori, e prea aglomerat (dar numai pe strazile frecventate de turisti, daca iesi din puhoi, gasesti o alta Venetie, cu un farmec aparte).
      Ai amintit de Teatrul La Fenice. Am avut ocazia sa il vizitez anul trecut. A fost unul din cele mai frumoase cadouri pe care mi le-a facut Venetia.

      Ștergere
  2. Mirela, ai dreptate: e o atmosfera de poveste; aglomerat este mai ales in zona San Marco si podul Rialto (cum ai zis tu... in zonele cele mai frecventate de turisti); si eu am in plan sa vizitez Teatro la Fenice; am tot trecut pe langa el de cateva ori...insa stii cum e in Venetia: lupta cu timpul ;-) cum stai cu fata la Teatro, in partea stanga e un mic restaurant cu o terasa cu cateva masute aranjate foarte cochet; asa ca, La Fenice si restaurantul acela cu masute mi s-au parut a fi un loc, un colt magic al Venetiei...

    RăspundețiȘtergere